PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. Vezi definitia »

CLOROPRÉN s. n. lichid incolor, din butadienă, care, prin polimerizare, trece în cauciuc sintetic. (< fr. chloroprène, germ. Chloropren) Vezi definitia »

NITROBENZÉN s.n. Lichid toxic cu miros de migdale amare, care se obține din benzen sub acțiunea acidului azotic. [< fr. nitrobenzène]. Vezi definitia »

GÉRMEN s.m. 1. Sămânță sau corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauză, element care dă naștere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe]. Vezi definitia »

PALEOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a paleogenului. (< fr. paléocène) Vezi definitia »