RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction. Vezi definitia »

CIRCUMSCRÍE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere) Vezi definitia »

NEOTENÍE s. n. (biol.) 1. persistență a caracterelor juvenile în stadiul de adult. 2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă. (< fr. néoténie) Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiațiilor X. [Gen. -iei. / < fr. radiométallographie]. Vezi definitia »

bogórie (bogórii), s. f. – Blană de Rusia, blană de Moscova. Mag. bagaria (DAR). Cuvînt rar, folosit în Trans. Vezi definitia »