REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură. Vezi definitia »

GLÓSĂ, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere; spec. comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse. Vezi definitia »

SEMIUNCIÁLĂ, semiunciale, s. f. Literă de tipar reprezentând jumătate din mărimea unei unciale. [Pr.: -mi-un-ci-a-] – Semi- + uncială. Vezi definitia »

SCALIÓLĂ s. f. placă ușoară din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, la construirea de pereți interiori ușori. (< it. scagliuola) Vezi definitia »

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță. Vezi definitia »