SUÍTĂ, suite, s. f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din fr. suite. Vezi definitia »

hanghércă, hanghérci, s.f. (reg., înv.) haină bărbătească scurtă, de postav, îmblănită; vinghercă. Vezi definitia »

SAPONÍNĂ s.f. Substanță de origine vegetală care în contact cu apa face spumă abundentă. [< fr. saponine]. Vezi definitia »

SILÍTRĂ s. f. (Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (Înv.) Praf de pușcă. – Din rus. selitra, pol. salitra, scr. šalitra. Vezi definitia »

năpârcúță, năpârcúțe, s.f. (reg.) năpârcă mică; năpârcea. Vezi definitia »