TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din fr. tympanon. Vezi definitia »

TERMIÓN s.m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură înaltă. [Var. termoion s.m. / cf. fr. thermion, thermoion, it. termoiono]. Vezi definitia »

PIRAMIDÓN s. n. amidopirină. (< fr. pyramidon) Vezi definitia »

BRETÓN², -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bretagne (Franța). ◊ (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. (< fr. breton) Vezi definitia »

ENCOMIÓN s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs) Vezi definitia »