ȚÂȚÂÍT s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi. Vezi definitia »

EOLÍT s.n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă de omul primitiv. [Pron. e-o-, pl. -te, -turi. / < fr. éolithe]. Vezi definitia »

DOMESTICÍT, -Ă, domesticiți, -te, adj. Îmblânzit. – V. domestici. Vezi definitia »

MONAZÍT s. n. fosfat natural de ceriu, toriu și alte lantanide. (< fr. monazite) Vezi definitia »

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. ~ (cca. 1879, termen creat de publicistul german W. Marr) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache] Vezi definitia »