JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. Vezi definitia »

țiglă, țigle s. f. (glum.) bască. Vezi definitia »

RADIOGAZÉTĂ s.f. (Rar) Emisiune de știri și de comentarii transmisă prin radio. [< radio- + gazetă]. Vezi definitia »

năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa. Vezi definitia »

ÓMBRĂ s.f. (Geol.) Humă neagră, pământ de Siena. [< fr. ombre]. Vezi definitia »