ORATÓRIC, -Ă adj. Referitor la orator sau la oratorie. [< orator + -ic]. Vezi definitia »

SIMPATOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care para-lizează sistemul nervos simpatic; simpaticolitic. (< fr. sympatholytique) Vezi definitia »

MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique. Vezi definitia »

MECANOCHÍMIC, -Ă adj. Care folosește mijloace mecanice și reacții chimice. [Cf. fr. mécanochimique]. Vezi definitia »

ERÁSMIC, -Ă adj. Care provine de la Erasm. ◊ Citire erasmică = citire a limbilor clasice indicată de Erasm, potrivit modului cum acesta presupunea că se pronunțau. [Cf. Erasm din Rotterdam – învățat olandez din evul mediu]. Vezi definitia »