KULÁN s. m. hemion din sudul Siberiei și stepele Mongoliei și Chinei. (< germ. Kulan) Vezi definitia »

SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmalțianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien. Vezi definitia »

țuțudán, țuțudáne, s.n. (reg.) 1. vârf de deal. 2. ferestruică. Vezi definitia »

BĂLAN, Ștefan (1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii. Vezi definitia »

ȘPAN¹, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. Vezi definitia »