DELTÁIC, -Ă, deltaici, -ce, adj. Care ține de deltă, privitor la deltă. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. deltaïque. Vezi definitia »

SEISMOMÉTRIC, -Ă, seismometrici, -ce, adj. De seismometrie. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrique, engl. seismometric. Vezi definitia »

PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »

TÚRCIC, -Ă adj. limbi če = familie de limbi altaice (turca, tătara) vorbite din sud-estul Europei până în Siberia și China. (< turc + -ic) Vezi definitia »

HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. referitor la heliocentrism. ♦ sistem ~ = heliocentrism. (< fr. héliocentrique) Vezi definitia »