FÚNIE, funii, s. f. 1. Frânghie¹. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis. Vezi definitia »

GASTROMIOTOMÍE s. f. incizie a mușchiului pilorului. (< gastro- + miotomie) Vezi definitia »

ADENECTOMÍE s. f. ablațiune a unei glande sau a vegetațiilor adenoide. (< fr. adénectomie) Vezi definitia »

FEDERÁȚIE s. f. 1. formă de organizare statală constând din unirea mai multor state autonome într-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. grupare a unor organizații de masă și obștești constituită în vederea realizării unui scop comun; ligă, confederație. (< fr. fédération, lat. foederatio) Vezi definitia »

NEUROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază structura, fiziologia și patologia sistemului nervos. (< fr. neurologie) Vezi definitia »