INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo) Vezi definitia »

PRIMITIVÍSM s. n. 1. caracter primitiv; primitivitate. 2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut. ◊ școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (I, 3). 3. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. (< fr. primitivisme) Vezi definitia »

EXOREÍSM s. n. caracterul, situația a ceea ce este exoreic. (< fr. exoréisme) Vezi definitia »

PROVIDENȚIALÍSM s. n. concepție idealistă și religioasă care susține că providența (1) ar determina desfășurarea evenimentelor istorice. (< fr. providentialisme) Vezi definitia »

DIVIZIONÍSM s. n. Curent în pictura sfârșitului sec. XIX si începutului sec. XX, care își are originile în impresionism și al cărui principal reprezentant și inițiator este Georges-Pierre Seurat. În critica de specialitate, poantilismul este considerat a fi doar o verigă a divizionismului. Curentul aduce în pictura vremii tehnica punctării și a divizării imaginilor, scoțând în evidență formele și contururile prin opoziția culorilor complementare. Vezi definitia »