MANIERÍST, -Ă adj. Referitor la manierism, propriu manierismului. // s.m. și f. Adept al manierismului; șablonard. [Pron. -ni-e-. / < fr. maniériste]. Vezi definitia »

DECEPȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la decepționism, care prezintă caracterele decepționismului. [Pron. -ți-o-. / < decepțion(ism) + -ist]. Vezi definitia »

ECHILIBRÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în echilibristică. 2. (fig.) cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, minciunii etc. (< fr. équilibriste) Vezi definitia »

OSTEOCLÁST s.n. 1. (Biol.) Celulă din sânge având rolul de a distruge partea internă a osului pe măsură ce la suprafața lui se depun noi straturi de substanță osoasă. 2. (Med.) Instrument chirurgical pentru sfărâmarea unor oase. [Pl. -te. / < fr. ostéoclaste, cf. gr. osteon – os, klastos – spart]. Vezi definitia »

TIMPANÍST, -Ă s.m. și f. Muzicant care bate timpanul (2) într-o orchestră. [Cf. fr. tympaniste, it. timpanista]. Vezi definitia »