RĂTUTÍT, -Ă, rătutiți, -te, adj. (Reg.) Zăpăcit, smintit, nebun. – V. rătuti. Vezi definitia »

golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit. Vezi definitia »

pietreluít, pietreluítă, adj. (reg.; despre șosele, străzi, curți) pietruit. Vezi definitia »

FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. Vezi definitia »

ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien. Vezi definitia »