AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv; capsă. – Fr. amorce. Vezi definitia »

AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Slav (v. sl. azŭbukovĭno). Vezi definitia »

ORTODRÓMĂ, ortodrome, s. f. Drumul cel mai scurt care leagă două puncte de pe suprafața Pământului. – Din germ. Orthodrome. Vezi definitia »

MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte]. Vezi definitia »

críncă, crínci, s.f. (reg.) coș lungăreț din scoarță de tei cu care se cară porumbul din holdă la căruță sau cu care se leagănă copiii. Vezi definitia »