GLAUCÓM, glaucomuri, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma. Vezi definitia »

OTHEMATÓM s.n. (Med.) Hematom al urechii. [Pl. -oame. / < fr. othématome, cf. gr. ous – ureche]. Vezi definitia »

DOM s.n. 1. Catedrală de mari proporții; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ♦ Formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. Recipient montat în partea superioară a unei căldări orizontale cu aburi. [< fr. dôme, it. duomo, germ. Dom]. Vezi definitia »

HEPATÓM, hepatoame, s. n. (Med.) Tumoare hepatică (malignă). – Din fr. hépatome. Vezi definitia »

TRICÓM, tricomi, s. m. (Bot.) Perișor sau solz crescut pe epiderma unei plante. – Din fr. trichome. Vezi definitia »