ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os. Vezi definitia »

arhiatrós (-și), s. m. – (Înv.) Medic personal al al domnitorului, în epoca fanarioților; era în același timp medic al domnitorului și însărcinat cu supravegherea serviciilor sanitare și a farmaciilor. Ngr. ἀρχιιατρός, de la ίατρός „medic” (Gáldi 153). Sec. XVIII. Vezi definitia »

ÉROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură. 2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. (< fr. éros /1/, germ. Eros) Vezi definitia »

pontós, pontoásă, adj. (reg.) 1. punctual, exact; prompt. 2. (despre lucruri) bine făcut, pus la punct, reușit. Vezi definitia »

LÓGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității, cuvântul divin. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos. Vezi definitia »