TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure]. Vezi definitia »

BARITÍNĂ s. f. sulfat natural de bariu. (< fr. barytine) Vezi definitia »

ANGIOPANCREATÍTĂ s. f. inflamație ascendentă a căilor pancreatice. (< fr. angio-pancréatite) Vezi definitia »

EUFEMĂ?SM ĕ n. Element de limbĂ? care înlocuieÂ?te, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplĂ?cutĂ?, vulgarĂ?, jignitoare, respectând paralelismul de sens. /<fr. euphĂ?misme Vezi definitia »

stâmpétă, stâmpéte, s.f. (înv.) furtună. Vezi definitia »