Definita cuvantului secreție
SECRÉȚIE s.f. Proprietate pe care o au celulele unor glande de a produce diferite substanțe necesare activității organismului; substanța secretată de aceste glande. ♦ (Bot.) Substanță organică de tip special, elaborată de plante în timpul activității lor vitale. [Gen. -iei, var. secrețiune s.f. / < fr. sécrétion, cf. lat. secretio – separare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu secreție
iíe, iii, iiuri, s.f. și n. (înv.) 1. Moalele burții la vite; flămânzare, deșert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; gușă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimț, rărunchi, viscere. 4. Chișița calului. Vezi definitia »
ODONTOPATÍE s. f. denumire generică a maladiilor dentare. (< engl. odontopathy) Vezi definitia »
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de neplăcere față de cineva. – Fr. antipathie (lat. lit. antipathia). Vezi definitia »
OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie. Vezi definitia »
DIPLOCEFALÍE s. f. monstruozitate congenitală caracterizată prin existența a două capete implantate pe un același trunchi. (< fr. diplocéphalie) Vezi definitia »