PROPAGATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care propagă (idei, doctrine etc.). [Cf. fr. propagateur, lat. propagator]. Vezi definitia »

ÎNȚELINĂTÓR, înțelinători, s. m. Cel care lucrează cu sapa la înțelinarea grâului. – Din înțelina + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

TRANVERTÓR s. n. mașină electrică sincronă care convertește un curent continuu în curent alternativ și invers sau care schimbă frecvența unui curent alternativ. (< fr. tranverteur) Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur) Vezi definitia »

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător. Vezi definitia »