Definita cuvantului triplă
TRÍPLĂ, triple, s. f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, inițial, avea trei funcții: stop frână, poziție și schimbare direcție de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu.
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu triplă
CANTARIDÍNĂ s.f. (Med.) Substanță toxică extrasă din cantaridă, folosită ca stimulator al creșterii părului și ca afrodiziac. [< fr. cantharidine]. Vezi definitia »
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Distanță până la care ajunge un obiect azvârlit de cineva; aruncătură. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță mică. – Din azvârli + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica. Vezi definitia »
MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură. Vezi definitia »
SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina. Vezi definitia »