BISMUTÍT s.n. Carbonat natural de bismut. [< fr. bismuthite]. Vezi definitia »

HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi. Vezi definitia »

LĂCĂTUÍT, -Ă, lăcătuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Încuiat cu lacătul. – V. lăcătui. Vezi definitia »

MESTÍT, -Ă s. m. f. om născut dintr-un alb și o indiană din America de Nord. (< sp. mestizo) Vezi definitia »

BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi. Vezi definitia »