Definita cuvantului semantică
SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. ◊ Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile „naturale” din punct de vedere sociologic și pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. sémantique, cf. gr. sema – semn].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu semantică
PÁSĂ2 s.f. (Tehn.) Trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează. [Cf. fr. passée]. Vezi definitia »
HRÁIȚĂ, hraițe, s. f. (Reg.) Casă, odaie, clădire mare. Vezi definitia »
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia. Vezi definitia »
TRAHEÍDĂ s.f. (Bot.) Vas lemnos unicelular, prin care circulă seva brută. [Pron. -he-i-. / < fr. trachéide, cf. gr. trachys – aspru, eidos – formă]. Vezi definitia »
capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică. Vezi definitia »