SUPLETIVÍSM s. n. calitatea de a fi supletiv (1). (< fr. suplétivisme) Vezi definitia »

TEÍSM¹ s. n. Doctrină filozofică bazată pe admiterea existenței lui Dumnezeu ca ființă absolută care a creat lumea și o îndrumează. – Din fr. théisme. Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s. n. caracter spontan; spontaneitate. ◊ concepție și practică ce neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. (< fr. spontanéisme) Vezi definitia »

REPREZENTAȚIONÍSM s. n. teorie a reflectării realității. (< engl. representationism) Vezi definitia »

PSIHÍSM s.n. Ansamblul fenomenelor psihice ale unui individ, ale unei colectivități; viață psihică. [< fr. psychisme]. Vezi definitia »