PARAMIOTONÍE s.f. (Med.) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie]. Vezi definitia »

ASTAZÍE s.f. (Med.) Pierderea capacității de a se ține pe picioare. [< fr. astasie, cf. gr. a – fără, stasis – stațiune (II) verticală]. Vezi definitia »

GNOZÍE s. f. recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. (< fr. gnosie) Vezi definitia »

COMICĂRÍE s.f. (Peior.) Manifestare comică. [Gen. -iei. / < comic + -ărie]. Vezi definitia »

HETEROGONÍE s. f. 1. formarea a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. 2. alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuată. (< fr. hétérogonie) Vezi definitia »