CĂLIRE (‹căli) s. f. 1. Tratament termic aplicat materialelor metalice, care constă în încălzirea la temperatură înaltă, menținerea un timp la acea temperatură, urmată de răcirea rapidă în ulei, săruri topite etc.; se efectuează în vederea măririi durității, în special a stratului superficial. 2. (BOT.) Călirea plantelor = proces fiziologic natural, manifestat la nivel celular și menținerea nivelului metabolismului și în condiții neprielnice de dezvoltare (temperaturi scăzute, secetă ș.a.). Vezi definitia »

HĂULÍRE, hăuliri, s. f. Acțiunea de a hăuli și rezultatul ei; chiuit, hăulit. [Pr.: hă-u-] – V. hăuli. Vezi definitia »

INFORMATIZÁRE, informatizări, s. f. Acțiunea de a informatiza și rezultatul ei. – V. informatiza. Vezi definitia »

ETANȘÁRE s.f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei; închidere etanșă. [< etanșa]. Vezi definitia »

SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de a (se) schilodi și rezultatul ei; schilodeală; mutilare. – V. schilodi. Vezi definitia »