SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. Vezi definitia »

CHARLESTON [tʃá:lstən] 1. Oraș în E S.U.A. (Carolina de Sud), port la Oc. Atlantic; 510,8 mii loc. (1988, cu suburbiile). Șantiere navale. Siderurgie. Prelucr. petrolului, hîrtiei și celuloză, îngrășăminte chimice, produse textile și alim. (tutun). Fundat în 1670. 2. Oraș în S.U.A., centru ad-tiv al statului Virginia de Vest; 269,7 mii loc. (1984). Produse chimice. Siderurgie. Sticlă. Centru comercial (lemn, sare, cărbune, petrol). Vezi definitia »

PROTÓN s.m. Particulă elementară încărcată cu electricitate pozitivă, care intră în compoziția nucleului atomic. [Cf. fr. proton, germ. Proton]. Vezi definitia »

INTERFÓN s.n. Instalație telefonică care permite convorbiri numai la posturi interioare. [< fr. interphone]. Vezi definitia »

IGNITRÓN s. n. tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere. (< engl., fr. ignitron) Vezi definitia »