REFLÉX s.n. 1. Rază reflectată; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reacție adecvată a organismului față de un excitant, care se produce pe cale nervoasă, fără intervenția voinței. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se reglează relațiile dintre organism și mediu, precum și cele dintre diferitele părți ale organismului. ◊ Reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. réflexe, cf. lat. reflexus]. Vezi definitia »

ANTIREFLÉX, -Ă adj., s.n. (Strat subțire, transparent) care atenuează reflexiile produse de suprafețele optice. [Cf. fr. antireflet]. Vezi definitia »

DÚPLEX, duplexuri, s. n. 1. Procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice. 2. Procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome (prin contrast). 3. Hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi. 4. Apartament construit pe două nivele. – Din fr. duplex. Vezi definitia »

PLEX s.n. Împletire de rețele nervoase sau de vase sanguine ori limfatice în anumite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex al sistemului simpatic, situat în partea superioară a abdomenului. [Var. plexus s.n. / < fr., lat. plexus]. Vezi definitia »

vórtex s. n. 1. Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vârtej. 2. Vârtej cu antrenare de aer, care apare la aspirația apei dintr-un bazin. (‹ fr., lat. vortex). Vezi definitia »