DIOGENÍSM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme) Vezi definitia »

HAȘIȘÍSM s. n. Ansamblu de tulburări provocate de intoxicația cu hașiș. – Din fr. haschischisme. Vezi definitia »

INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo) Vezi definitia »

DIVERSIONÍSM s.n. Atitudine de diversionist. [Pron. -si-o-. / < diversiune + -ism]. Vezi definitia »

HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din fr. hypnotisme. Vezi definitia »