ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul elementelor anorganice. [Gen. -iei. / < fr. abiologie, cf. gr. a – fără, bios – viață, logos – studiu]. Vezi definitia »

ACAROLOGÍE s. f. disciplină care studiază creșterea dife-ritelor specii de acarieni. (< fr. acarologie) Vezi definitia »

PROTEINURÍE s. f. prezența proteinelor în urină. (< fr. protéinurie) Vezi definitia »

POLITOPÍE s. f. 1. localizare a unei boli în mai multe organe sau țesuturi. 2. (biol.) diversificare a mai multor populații locale în funcție de condițiile de biotop. (< fr. polytopie) Vezi definitia »

PIOFAGÍE s. f. deglutiție de puroi din cavitatea bucală sau din căile respiratorii. (< fr. pyophagie) Vezi definitia »