COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

PARMÉLIE s. f. lichen din regiunile reci, care formează o lamă galbenă pe pietre și pe trunchiurile de arbori. (< fr. parmélie, lat. parmelia) Vezi definitia »

TEHNOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile profesionale. (< fr. technopathie) Vezi definitia »

ARHEOMETRÍE s.f. Disciplină între arheologie și fizico-chimie, bazată pe transformarea informației arheologice într-una cantitativă, măsurabilă. (< arheo- + -metrie²) Vezi definitia »

ANTICĂRÍE, anticării s. f. Anticariat. – Anticar² + suf. -ie. Vezi definitia »