DEMARCÁȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. [Gen. -iei, var. demarcațiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione]. Vezi definitia »

SELENODEZÍE s. f. disciplină care studiază forma și dimensiunile Lunii, câmpul ei de gravitație etc. (< fr. sélénodèsie) Vezi definitia »

HIDROLOCÁȚIE s. f. sistem folosit de nave pentru determinarea diferitelor obiecte aflate sub apă cu ajutorul undelor ultrasonore. (< hidro- + locație /3/) Vezi definitia »

TERMINOLOGÍE s. f. 1. totalitatea termenilor proprii unei științe, unei arte, discipline etc. 2. ansamblul de termeni care au un sens particular într-un anumit domeniu. (< fr. terminologie, germ. Terminologie) Vezi definitia »

-PTIZÍE elem. „spută, expectorație”. (< fr. -ptysie, cf. gr. ptysis) Vezi definitia »