PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Vezi definitia »

COMÍȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului având atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum. Vezi definitia »

ERINÍI s.f.pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii. [< fr. érinnyes, cf. gr. Erinyes]. Vezi definitia »

ducă-se-pe pustii s.m. (pop. și fam.) 1. dracul, diavolul. 2. epilepsie. Vezi definitia »

implicatii Vezi definitia »