mlácă (mlắci), s. f. – Mocirlă, mlaștină. Sb., rut. mlaka (Tiktin). În Olt. și Banat. – Der. mlăcos, adj. (mocirlos); mlaștină, s. f. (mocirlă), probabil în loc de *mlaciștină, din pl. sau mai curînd de la un dim. *mlačka (după Scriban, de la un sl. *mlaščina; după Pușcariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl. mlaština, care nu ne e clar); mlăștinos, adj. (mocirlos); mlaștiniță, s. f. (plantă, Epipactis palustris). Vezi definitia »

școmârlă, școmârle, s.f. (reg.) 1. fum, miros înecăcios rezultat din arderea măncării sau a grăsimilor. 2. mâncare făcută din pește sărat. 3. lulea. 4. (în forma: scomârlă) noroi. 5. sfoară. 6. (în forma: scomârlă) om, animal foarte slab. Vezi definitia »

náblă, náble, s.f. (înv.) instrument muzical cu coarde, asemănător cu harfa. Vezi definitia »

HÉCTICĂ, hectice, adj.f. (Med.; despre febră) Lentă și continuă (cu mari oscilații). – Din fr. hectique. Vezi definitia »

cómeniță, cómenițe, s.f. (reg.) vatră, cuptor, cămin. Vezi definitia »