DENTÚRĂ s.f. v. dantură (2)[în DN]. Vezi definitia »

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde. Vezi definitia »

ciúclă (-le), s. f. – 1. Creastă. – 2. Grămadă. Mag. csuklya „cornet (de hîrtie)” (DAR). În Maram. Vezi definitia »

a duce anaconda la apă expr. (adol.) a urina. Vezi definitia »

ZOOCULTÚRĂ s.f. (Liv.) Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea animalelor. [Pron. zo-o-. / cf. it. zoocultura]. Vezi definitia »