norulíță, norulíțe, s.f. (pop.) noră, norucă, norurea, noruță. Vezi definitia »

NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature]. Vezi definitia »

CONTRAGRÍFĂ s. f. gheară a aparatului de luat vederi care imobilizează pelicula în timpul expunerii. (< fr. contre-griffe) Vezi definitia »

roabă, roabe s. f. (intl.) dubă de intervenție. Vezi definitia »

CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie – Din sl. kleveta. Vezi definitia »