stránic, stránică, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) străin, venetic, pelerin. 2. (adj.; înv. și reg.; despre limbă, dialecte) alta decât limba sau dialectul matern; străin. 3. (adj.; s.m. și f.; înv.) (persoană) care nu este în relații apropiate de rudenie cu cineva; care nu aparține unei familii. 4. (s.m. și f.; înv.) oaspe, oaspete. Vezi definitia »

ANTROPONOMÁSTIC, -Ă adj. (Lingv.) Antroponimic. [Cf. fr. anthroponomastique]. Vezi definitia »

pizmătárnic, pizmătárnică, adj., s.m. și f. (înv.) pizmaș, invidios, dușmănos. Vezi definitia »

ANGIOSPASMÓDIC, -Ă adj. referitor la angiospasm; angiospastic. (< fr. angiospasmodique) Vezi definitia »

HTÓNIC, -Ă adj. Htonian. [Var. chtonic, -ă adj. / < germ. chtonisch]. Vezi definitia »