POLEITÓR, poleitori, s. m. Muncitor care poleiește². [Pr.: -le-i-] – Polei² + suf. -tor. Vezi definitia »

ODORIZÓR s. n. aparat destinat a introduce într-un gaz un odorizant. (< fr. odoriseur) Vezi definitia »

BUGETIVÓR, -Ă adj. (peior.) care trăiește în mod parazitar din bugetul statului. (< fr. budgétivore) Vezi definitia »

TRANSVERTÓR, transvertoare, s. n. Mașină electrică care transformă curentul electric din continuu în alternativ și invers sau care schimbă frecvența unui curent alternativ. – Din fr. transverteur. Vezi definitia »

ÎNȚELINĂTÓR, înțelinători, s. m. Cel care lucrează cu sapa la înțelinarea grâului. – Din înțelina + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »