PERICÉNTRU, pericentre, s. n. (Astron.) Punct de pe orbita unui corp ceresc situat la cea mică depărtare de corpul ceresc central în raport cu care se face mișcarea. – Din fr. péricentre, engl. pericentre. Vezi definitia »

HALOMÉTRU s.n. Areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. [< fr. halomètre]. Vezi definitia »

ALTIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea altitudinii. (< fr. altimètre) Vezi definitia »

HOMOCÉNTRU, homocentre, s. n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.: omocéntru s. n.] – Din fr. homocentre. Vezi definitia »

ICONOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care se închină la icoane. [< fr. iconolâtre, cf. gr. eikon – imagine, latreuein – a adora]. Vezi definitia »