Definita cuvantului sincronism
SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sincronism
BEOTÍSM s. n. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil și în limbă. (< fr. béotisme) Vezi definitia »
NEOPROTECȚIONÍSM s. n. diferite măsuri protecționiste luate de statele industrializate, care nu vor să admită că aplică, sub multiple și variate forme, cel mai extins protecționism. (< neo- + protecționism) Vezi definitia »
RITUALÍSM s. n. (Rar) Supunere excesivă la ceremoniile bisericești; formalism religios. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. ritualisme. Vezi definitia »
VOLUBILÍSM s.n. Încolăcire a plantelor agățătoare; volubilitate (2). [ < fr. volubilisme]. Vezi definitia »
ILUMINÍSM s. n. 1. Mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase; luminism2. 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme. Vezi definitia »