JÓJĂ s.f. 1. Indicator al conținutului de ulei dintr-un rezervor, un vas etc. 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. [< fr. jauge]. Vezi definitia »

TRANSHUMÁNȚĂ s. f. deplasare sezonieră a păstorilor și a turmelor (de oi) primăvara, vara de la șes la munte și toamna de la munte la șes. (< fr. transhumance) Vezi definitia »

PRÍMĂ² s.f. (Sport) Prima poziție sau gardă la scrimă. [< fr. prime]. Vezi definitia »

TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. ♦ (Fil.) Idee, propoziție care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raționaliste de tip kantian) sau al unei contradicții de tip dialectic (în filozofiile hegeliană și marxistă). 2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. Vezi definitia »

MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) Vezi definitia »