Definita cuvantului singulativ
SINGULATÍV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu singulativ
ADMONITÍV, -Ă adj. Care admonestează, care cenzurează. [< fr. admonitif]. Vezi definitia »
NATÍV, -Ă adj. 1. Înnăscut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur. [Cf. fr. natif, lat. nativus]. Vezi definitia »
RETRACTÍV, -Ă adj. care provoacă retracție. (< fr. rétractif) Vezi definitia »
ASIMILATÍV, -Ă adj. care are însușirea de a asimila. (< fr. assimilatif) Vezi definitia »
PULSATÍV, -Ă adj. pulsatil (1). (< fr. pulsatif) Vezi definitia »