LICÉNȚĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută. 2. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa. 3. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite. 5. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice. (< fr. licence, lat. licentia) Vezi definitia »

LANIÉRĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă îngustă, lungă și rezistentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. lanière]. Vezi definitia »

VISCÓZĂ s. f. substanță siropoasă, din celuloză prin acțiunea unei soluții de carbon, la prepararea unor fire textile artificiale. (< fr. viscose) Vezi definitia »

ISTOVEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) istovi; sleire a puterilor; stare de epuizare fizică. – Istovi + suf. -eală. Vezi definitia »

CATASTÁZĂ s. f. 1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (lingv.) impostație. (< fr. catastase) Vezi definitia »