Definita cuvantului sinteză
SINTÉZĂ s.f. (op. analiză). 1. Metodă generală de cunoaștere care constă din recompunerea unui tot sau a unui întreg din părțile sale componente. ♦ Reunire. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 4. Unitate dialectică a laturilor contrare. 5. (În filozofia lui Hegel) Etapa finală a triadei, care unește în sine într-un chip nou unele trăsături ale ambelor etape anterioare ale dezvoltării (teza și antiteza). [Cf. fr. synthèse, lat., gr. synthesis < syn – cu, thesis – așezare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sinteză
IÚȘCĂ, iuști, s. f. 1. Sfârcul biciului. 2. Bici. 3. Femeiușcă. 4. Apă chioară. (cf. iuști; ultimul sens (4) derivă, după Bogrea și DAR, din ucr. juška = supă) Vezi definitia »
MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță. Vezi definitia »
ȘOSELÚȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță. Vezi definitia »
NOVELÉTĂ s. f. mică piesă muzicală în care predomină expresia lirică sau epică. (< it. novelletta) Vezi definitia »
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință. Vezi definitia »