BOSELÚRĂ s. f. ansamblu de bose (2) pe suprafața unui organ. (< fr. bosselure) Vezi definitia »

tánă, tăni, s.f. (reg.) pâclă, ceață. Vezi definitia »

REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile. Vezi definitia »

STALACTÍTĂ s. f. 1. formație calcaroasă, țurțur, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (arhit.) element decorativ de această formă. (< fr. stalactite) Vezi definitia »

OLÓINIȚĂ, oloinițe, s. f. (Reg.) Presă primitivă de ulei. – Oloi² + suf. -niță. Vezi definitia »