DONÁRIU s.n. Parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. ♦ Piesă cu caracter votiv. [< fr., lat. donarium]. Vezi definitia »

INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie) Vezi definitia »

TINICHIGÍU, tinichigii, s. m. Meseriaș, muncitor care lucrează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. – Din tc. tenekeci. Vezi definitia »

ZURBALÍU, -E, adj. Rebel, zurbav. (din zurba) Vezi definitia »

șapcalíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care are un mers urât, dizgrațios. Vezi definitia »