MOÍRĂ, Moire, s. f. pr. Personificare a destinului în mitologia greacă. În epocile homerice, Moira apare fie ca o forță impersonală, fie ca o divinitate implacabilă în fața căreia chiar și Zeus trebuie să se plece. La Hesiod, apar trei Moire: Clotho, care toarce firul vieții muritorilor, Lachesis, care îi determină lungimea, și Atropos care taie acest fir. La romani, corespunzătoare Moirelor sunt Parcele. [din Dicționar Enciclopedic Român, Ed. Politică 1965, vol. III] Vezi definitia »

polunóștuită s.f. (înv.) slujbă religioasă de după miezul nopții, care se face la o mănăstire. Vezi definitia »

CLÁUZĂ s. f. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc. ♦ ~ a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state. (< lat. clausa, fr. clause) Vezi definitia »

înghimpătúră s.f. (înv. și pop.) împunsătură cu un ghimpe. Vezi definitia »

strujelúță, strujelúțe, s.f. (reg.) bucățică, feliuță; așchiuță; scrijeluță. Vezi definitia »