Definita cuvantului oficiu
OFÍCIU, oficii, s. n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊ Loc. adj. și adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); fig. în mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție. 4. Slujbă bisericească, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (înv.) ofís s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
DICHÍU, dichii, s. m. (Înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos „drept legitim”). Vezi definitia »
RALÍU, raliuri, s. n. Cursă automobilistică de regularitate pe distanțe mari, combinată adesea cu probe speciale (de viteză, îndemânare etc.). – Din fr. rallye. Vezi definitia »
PERITÉLIU, peritelii, s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjoară capilarele și vasele mici. – Din fr. périthélium, engl. perithelium. Vezi definitia »
SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium) Vezi definitia »
AMFITÉRIU subst. Mamifer jurasic din care se presupune că au luat naștere marsupialele și mamiferele placentare. – Din fr. amphithérium. Vezi definitia »