VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie. Vezi definitia »

GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géognosie. Vezi definitia »

FITOSOCIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază grupările vegetale; fitocenologie. [Gen. -iei. / < fr. phytosociologie]. Vezi definitia »

HIPOCALCEMÍE s. f. scădere a cantității de calciu din sânge. (< fr. hypocalcémie) Vezi definitia »

pledorie Vezi definitia »