ÓRFIC, -Ă I. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia. ♦ poeme ĕ = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. II. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos. (< fr. orphique) Vezi definitia »

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de abulie. – Fr. aboulique. Vezi definitia »

MONOGÁMIC, -Ă, monogamici, -ce, adj. Monogam. – Din fr. monogamique. Vezi definitia »

ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. Vezi definitia »

CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós. Vezi definitia »